MDMA (3,4-methylenedioxy-N-methylamphetamine) este o substanță psihoactivă empatogenă obținută în laborator.  Istoria sa a început cu decenii înainte de cultura rave, cultură care i-a adus popularitatea.

Fiind una dintre cele mai populare substanțe folosite în scop recreativ, MDMA este cunoscută și sub alte nume: Ecstasy, molly, E, Beans, X, XTC etc.

MDMA a fost sintetizat pentru prima dată în anul 1912 de către chimistul Anton Kollisch, care lucra pe atunci la laboratoarele Merck. La acel moment, Merck căuta să dezvolte un medicament care să stopeze sângerările, însă nu a avut success în această direcție. În 1927, Merck revine asupra substanței când, un alt chimist – Max Oberlin, studiind farmacologia MDMA, a știut că aceasta ar putea imita adrenalina, având o structură moleculara similară.

Despre efectele MDMA, am povestit aici.

 

Istoria utilizării MDMA

Când au avut loc primele studii clinice cu MDMA nu se știe, însă știm că armata SUA a testat substanța pe oameni în 1950. “Rețeta” MDMA-ului a fost publicată într-un jurnal științific în anul 1960. De atunci au început să apară și primele pastile de contrabandă.

Prima persoană care a documentat oficial utilizarea de MDMA a fost chimistul american Alexander Shulgin – care a sintetizat și a încercat substanța la începutul anilor 70. Acesta, împreună cu Dr. David Nichols, a condus un studiu despre efectele MDMA, rezultatele fiind cuprinse în lucrarea The Pharmacology of Hallucinogens, 1978. Shulgin a prevăzut valoarea terapeutică a substanței și a făcut cunoscută substanța prietenului său, psihoterapeutul Leo Zeff. Acesta din urmă, fiind impresionat de experiența MDMA, a împărtașit-o și altor terapeuți.

 

Utilizarea MDMA în psihoterapie

Recomandarea plină de entuziam, făcută de Shulgin și Zeff, a MDMA-ului ca instrument terapeutic, a dus la utilizarea substanței în psihoterapie, începând cu anii 1970. În anii 80, mai mult de 1000 de terapeuți foloseau MDMA ca ajutor terapeutic.[1] Se estimează că au fost administrate 500.000 de doze din momentul în care MDMA fost „redescoperită” până când utilizarea ei a devenit ilegală.[2]

 

MDMA ÎN ANII 80

MDMA a câștigat popularitate în SUA, devenind un drog recreațional. Acest lucru a atras atenția guvernului American care, în 1984, a publicat o informare prin care anunța intenția de a declara MDMA ca fiind un drog de mare risc. Atunci, un grup format din terapeuți, medici, avocați și cercetători, a încercat sa evite acest lucru, aducând la cunoștința autorităților efectele teraputice ale MDMA-ului.

În anul 1985, în ciuda tuturor eforturilor depuse, guvernul American a considerat substanța ca fiind una cu potențial abuziv, introducând MDMA pe lista substanțelor interzise, în Tabelul I, devenind astfel ilegală.

 

MDMA ÎN ANII 90

În ciuda clasificării MDMA ca drog de mare risc, acesta a continuat să creasca în popularitate. Ecstasy a devenit cunoscut ca un drog de club, fiind folosit mai ales la petrecerile cu muzică electronică.

Tot în anii 90 s-a aprobat și primul studiu clinic cu MDMA. Studiul urmărea eficacitatea MDMA ca adjuvant în psihoterapie și reducerea durerii la pacienții cu boli terminale. Din păcate, rezultatele acestui studiu nu au fost publicate niciodată.[3]

 

MDMA ÎN ZIUA DE AZI

Ecstasy rămâne un drog popular în rândul tinerilor și studenților, la petreceri și festivaluri de muzică. În  SUA, 6.9% dintre cei cu vârsta de peste 12 ani au recunoscut că au consumat Ecstasy cel puțin 1 dată în viață. Odată cu interzicerea substanței, numărul de cazuri care au ajuns la camerele de urgență în urma consumului de Ecstasy a crescut dramatic. În SUA, doar în 2011, au fost mai mult de 10.000 de urgențe legate de consumul de Ecstasy la pacienții cu vârsta sub 21 ani.[4]

Majoritatea consumatorilor nu cunosc suficiente informații despre Ecstasy și efectele sale. În plus, în ultimii ani s-a înregistrat o creștere a concentrației de MDMA din pastilele de Ecstasy. Dacă doza medie era de 120 mg, astăzi pastilele testate în țările care permit testarea purității substanței, au înregistrat și doze de 300mg.

Au existat și cazuri de deces în rândul consumatorilor de Ecstasy. În cazul consumului de Ecstasy, decesul survine ca rezultat al hipertensiunii și al deshidratării induse de substanță, iar în ultimii ani s-au înregistrat și cazuri de deces ca rezultat al supradozării.[5]

Pentru a se evita astfel de situații, printre instrumentele care ne stau la îndemână, sunt informarea și testarea purității substanței.

 

CERCETĂRI ACTUALE CU MDMA

Printre utilizările studiate ale MDMA, sunt: Tulburare de Stres Post Traumatic, pacienții cu boli terminale, dependență, depresie și anxietate la persoanele diagnosticate cu autism etc.

În acest moment sunt în derulare următoarele studii:

 

 

[1] Spitnale, S. (N.D.). Understanding MDMA. Ohio Northern University.

[2] Bouso, J.C., Doblin, R., Farre, M., et. al. (2008). MDMA-Assisted Psychotherapy Using Low Doses in a Small Sample of Women with Chronic Post Traumatic Stress Disorder. Journal of Psychoactive Drugs, 40(3), 225-36.

[3] National Institute on Drug Abuse. (2017). What is the History of MDMA?

[4] Substance Abuse and Mental Health Services Administration. (2013). Ecstasy-Related Emergency Department Visits by Young People Increased between 2005 and 2011; Alcohol Involvement Remains a Concern.

[5] University of Maryland Center for Substance Abuse Research. (N.D.). Ecstasy.

[6] https://maps.org/research/mdma

[7] https://maps.org/mdma-autism/mdma-auxiliary/163-mdma-assisted-therapy-for-the-treatment-of-social-anxiety-in-autistic-adults/5720-mdma-assisted-therapy-for-the-treatment-of-social-anxiety-in-autistic-adults

[8] https://imperialbrc.nihr.ac.uk/2017/10/27/imperial-receives-approval-to-begin-the-worlds-first-trial-of-mdma-to-treat-alcohol-addiction/