Disclaimer

MDMA (3,4 – metilendioxiamfetamină) este o substanță listată în Tabelul I al Convenției Substanțelor Psihotrope; comercializarea, posesia și uzul substanței sunt strict interzise. Acest text are drept scop prezentarea științifică a MDMA, precum și prezentarea cercetărilor legate de uzul acesteia în patologia psihiatrică.

Introducere

01

3,4-metilendioximetamfetamină (MDMA, ecstasy, E, XTC, emma, molly, mandy) este o substanță empatogenă clasică ce face parte din familia amfetaminelor. A fost sintetizat pentru prima oară în anul 1912, de către chimistul german Anton Köllisch de la compania farmaceutică Merck, în încercările sale de a descoperi un agent cât mai eficace în oprirea sângerărilor abundente.

 Ulterior, începând cu anii 1960, MDMA a început să fie folosit în practica medicală datorită proprietăților sale psihoactive și empatogene, în patologii precum depresia, anxietatea, sindromul de stres posttraumatic sau în cadrul terapiilor de cuplu. Psihologul și psihoterapeutul Leo Zeff a numit MDMA-ul drept – penicilina sufletului. În acelasi timp, consumul recreațional al substanței a crescut considerabil în cadrul festivalurilor de muzică electronică și rave. Din acest motiv, dar și din rațiuni politice, MDMA-ul a fost interzis în SUA în anul 1985, fiind listat în Tabelul I al drogurilor de mare risc – uzul, posesia și comercializarea substanței fiind strict interzise.

 În anii următori interesul asupra MDMA-ului s-a menținut activ la un nivel mai scăzut, iar în anii 2000 MAPS – Multidisciplinary Association for Psychedelic Studies a inițiat primul studiu clinic privind potențialul terapeutic al acestuia în sindromul de stres posttraumatic. Rezultatele au fost îmbucurătoare, 68% din cei 107 participanți în studiu fiind în remisiune la un an de la administrarea unei doze unice. Ulterior, tot mai multe studii din diferite părți ale lumii, pe eșantioane din ce în ce mai mari, au întărit rezultatele obținute în cadrul studiului realizat de cei de la MAPS.

La momentul actual, folosirea MDMA-ului pe scară largă ca agent adjuvant al psihoterapiei în sindromul de stres posttraumatic este în proces de aprobare în Statele Unite ale Americii, fiind foarte probabil ca începând cu anul 2023 să devină o metodă standard de tratament în această patologie.

Potențialul terapeutic al MDMA-ului este cercetat și în tulburările de anxietate, dependența la alcool sau în terapia de cuplu, cu rezultate bune până în acest moment.

Psihofarmacologie

02

MDMA crește eliberarea de serotonină, norepinefrină și dopamină la nivel cerebral. Acest lucru duce la modificarea profundă și tranzitorie a stării de conștiință, a percepției și a proceselor cognitive.

Creșterea nivelului de dopamină este răspunzator de efectele euforice ale substanței, precum și de nivelul crescut de energie raportat de cei mai mulți dintre utilizatori. Nivelurile crescute ale norepinefrinei sunt asociate cu o creștere a frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale, în timp ce nivelurile crescute ale serotoninei pot cauza modificări în ceea ce privește dispoziția, apetitul alimentar, apetitul sexual și somnul.

De asemenea, MDMA crește tranzitor nivelul de cortizol, prolactină și oxitocină. Creșterea nivelului de oxitocină este asociat cu empatia crescută.

Prezintă acțiune și asupra receptorilor de serotonină 5-HT1 și 5-HT2A, precum și asupra receptorului opioid sigma. Efectele acțiunii asupra acestor receptori sunt neelucidate la momentul actual.

Mod de administrare și doze

03

MDMA se găsește sub forma de tablete sau cristal (praf).

Tabletele (ecstasy, XTC) sunt disponibile sub diferite forme, culori, modele inscripționate și au în compoziție pe lângă MDMA și alte substanțe numite adulteranți (amfetamină, metamfetamină, 2-CB, MDA, cafeină). Această formă este consumată prin ingestie orală sau poate fi strivită și ulterior prizată. Cristalul (Praful) – “Molly”, “Mandy”, este o substanță de culoare albă sau maronie care poate fi consumată prin administrare orală, sublinguală sau prizată.

MDMA este o substanță care se metabolizează hepatic. În funcție de calea de administrare, efectele se pot instala mai repede sau mai încet și apoi durata acestora poate varia. Administrarea prin ingestie orală face ca după absorbție substanța să ajungă mai întâi la nivelul ficatului, unde va fi metabolizată, iar efectele vor surveni mai lent dar se vor manifesta pe o durată mai mare de timp. Administrarea sublinguală sau cea prin prizare – intranazală, este asociată cu un debut mai rapid al efectelor, dar și cu o durată totală mai scurtă a acestora.

Cel mai frecvent, dozele de MDMA se împart în:

  • microdozaj (5-40 mg)
  • doză medie (80-150mg)
  • doză mare (>200mg)

Durata totală a simptomelor în cazul administrării pe cale orală variază între 3-6 h. Primele efecte apar în aproximativ 30-45 de minute de la admistrare. Efectul maxim (peak-ul) este resimțit dupa aproximativ 1,5-2,5 h. Efecte minore și tranzitorii pot persista până la 12-24 de h de la administrare.

În cadrul sesiunilor de psihoterapie asistată cu MDMA, dozele folosite variază în funcție de particularitațile individuale, între 80-200 mg.

Efecte

04

Efectele sunt dependente de doză, modalitatea de administrare, starea fizică și psihică a individului, contextul și scopul (intenția) pentru care aceasta este (auto)administrată. Acestea se împart în:

Efecte senzoriale și psihologice
  • Intensificarea percepției culorilor, sunetelor, gustului, mirosului, senzațiilor corporale; imagini vizuale kaleidoscopice (care își schimbă mereu forma și culoarea)
  • Iluzii, pseudohalucinații/halucinații (vizuale, auditive, gustative, olfactive, kinestezice) sau experiențe hipnagogice
  • Intensificarea experiențelor emoționale – în special euforie, dar pot fi prezente și disforie, tristețe, anxietate, schimbări bruște ale dispoziției
  • Creșterea empatiei, afectivității, stimei de sine
  • Creșterea nivelului perceput de energie
  • Amplificarea imaginației, creativității
  • Suprimarea fricii, anxietății (prin inhibarea amigdalei cerebrale)
  • Creșterea capacității de introspecție, retrospecție, mindfulness
  • Creșterea libidoului
  • Distorsionarea spațiului și a timpului
  • Retrăirea anumitor evenimente biografice semnificative pentru individ
  • Însușirea unui mod de gândire mai puțin abstract, a unor perspective neobișnuite asupra lumii sau chiar a unor sentimente de transcendență
  • Efecte transpersonale, interconectivitate, dizolvarea ego-ului, out-of-body experiences, near-death-experiences
  • Alterarea tranzitorie a funcțiilor psihomotorii (coordonare, timp de reacție)
Efecte somatice
  • Midriază – dilatarea pupilelor
  • Creșterea tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace
  • Hipertermie și scăderea capacității de reglare a temperaturii corporale
  • Diminuarea apetitutui alimentar, greață sau vărsături
  • Alterarea ciclului somn-veghe cu apariția insomniei
  • Transpirații excesive, deshidratare, xerostomie – senzația de gură uscată
  • Bruxism (scrâșnirea dinților)
  • Încleștarea mandibulei

Efectele mai sus menționate au caracter tranzitor și se remit de la sine în 12-24 de h de la administrarea substanței.

În consumul recreational de MDMA, începând cu a doua zi de la administrare poate apărea starea cunoscută sub numele down. În această stare, cele mai frecvente efecte sunt oboseala, tristețea, iritabilitatea, tulburările de concentrare, insomnia sau stările de anxietate.

Toleranță, toxicitate și dependență

05

MDMA-ul este o substanță față de care organismul dezvoltă rapid toleranță, imediat după ingestie, fiind nevoie de aproximativ 2-3 luni pentru ca nivelul toleranței să revină la valoarea de bază. În cazul uzului recreațional, individul va avea nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a atinge efectele dorite.

Toleranța dobândită este de tip încrucișat față de toate celelalte substanțe psihedelice și stimulante, necesitând prudență.

Din punct de vedere al dependenței, datele din literatura de specialitate sunt neclare, fiind însă corelate cu scopul și contextul în care substanța este (auto)administrată. În cazul consumului recreațional frecvent, MDMA poate da dependență fizică și psihică și are un potențial crescut de abuz. În cazul folosirii sale ca agent adjuvant al psihoterapiei în sindromul de stres posttraumatic, nu au fost raportate cazuri de abuz sau dependență fizică ori psihică.

Consumul recreațional cronic (2-3 administrări/săptămână timp de minim 1 an) este asociat cu cardiotoxicitate (anomalii la nivelul valvelor cardiace) și neurotoxicitate.

De menționat că în cazul consumului recreațional, puritatea substanței poate fi redusă prin combinarea cu diverși agenți adulteranți. În acest caz, toxicitatea substanței și riscul de abuz sunt mai crescute, iar durata efectelor diferită față de cea menționată mai sus.

Reacții adverse

06

Reacțiile adverse sunt dependente de doză și starea fizică și psihică a individului, fiind reprezentate atât de reacții adverse psihologice, cât și somatice. Cele mai frecvente sunt reprezentate de:

  • Creșterea tensiunii arteriale și accelerarea pulsului
  • Hipertermie și scăderea capacității de reglare a temperaturii corporale
  • Diminuarea apetitutui alimentar, greață sau vărsături
  • Transpirații excesive, deshidratare, xerostomie – senzația de gură uscată
  • Bruxism (scrâșnirea dinților)
  • Încleștarea mandibulei
  • Crize convulsive
  • Alterarea ciclului somn-veghe cu apariția insomniei
  • Reacții adverse psihologice/senzoriale precum anxietate marcată, atacuri de panică, paranoia

În cazul apariției și persistenței acestor simptome, suportul medical capătă caracter urgent. Se pot folosi benzodiazepine cu acțiune rapida (diazepam, alprazolam) sau în cazuri extreme, unele antipsihotice precum quetiapina pentru a contracara reacțiile adverse psihologice/senzoriale mai sus amintite.

Hidratarea corespunzătoare este necesară pentru a compensa deshidratarea, transpirația excesivă și senzația de gură uscată – xerostomie. În cazul încleștării mandibulei sau în bruxism se recomandă guma de mestecat.

Cercetare

07

La momentul actual, există diverse studii de cercetare finalizate/în desfășurare, privind potențialul terapeutic al MDMA în diferite patologii, ca agent adjuvant al psihoterapiei.

Studiile finalizate concluzionează că utilizarea MDMA-ului ca agent adjuvant al psihoterapiei favorizează autodezvăluirea, creșterea încrederii în sine, creșterea nivelului de empatie, suprimarea fricii și anxietății, posibilitatea de a retrăi amintiri traumatizante sau semnificativ importante pentru individ, creșterea motivației pentru continuarea psihoterapiei. Toate acestea contribuie la ameliorarea/remiterea simptomelor din cadrul unor afecțiuni precum tulburarea de stres posttraumatic, dependența de alcool, tulburările de anxietate. De asemenea, există studii în desfășurare privind potențialul terapeutic al MDMA-ului în cadrul terapiilor de cuplu.

Tulburarea de stres posttraumatic

Tulburările de anxietate

Dependența la alcool

Terapia de cuplu

Legalitate

08

În urma Convenției Substanțelor Psihotrope a Organizației Națiunilor Unite din anul 1971, comercializarea, posesia și uzul de MDMA sunt strict interzise în majoritatea statelor din Europa – substanța este listată în Tabelul I al convenției mai sus menționate, fiind considerată cu risc deosebit de periculos. În momentul de față, Statele Unite ale Americii ar putea deveni în 2023 prima țară care legalizează utilizarea la scară largă a MDMA-ului ca agent adjuvant al psihoterapiei în sindromul de stres posttraumatic.

În țara noastră, substanța este listată în Tabelul I al Convenției Substanțelor Psihotrope, cercetările fiind premise dupa obținerea avizelor necesare.

Bibliografie/Curiozități

09