LSD (Lysergic acid diethylamide) este o subtanță obținută în laborator, care are proprietăți psihedelice. LSD fost sintetizat în 16 Aprilie 1938, de către Albert Hoffman, cercetător elvețian care lucra pe atunci la producătorul de farmaceutice Sandoz. Albert Hofman căuta să dezvolte un medicament care să ușureze durerile nașterii. A început să sintetizeze compuși ai unei ciuperci ce se găsește pe spicul de secară: cornul secarei. Așa s-a creat LSD.
Odată creat, s-a dovedit a nu fi util pentru scopul inițial. Drept urmare, a fost lăsat deoparte de către cercetător. Însă în 1943, pe 16 Aprilie, Albert Hoffman avea să sintetizeze din nou substanța pentru noi teste. La un moment dat în timpul sintezei, câteva picături de substanță i-au căzut pe piele. În scurt timp, Hoffman urma să experimenteze o stare de conștiință profund alterată, descoperind efectele LSD. Trei zile mai târziu, pe 16 Aprilie 1943, Albert a ales să experimenteze intenționat efectele substanței. A ingerat 250 micrograme de LSD, s-a urcat pe bicicletă și a plecat acasă. Astfel avea să trăiască prima experiență LSD, experință despre care a scris în cartea sa LSD, my problem child. Această zi a rămas în istorie sub numele Bycicle Day – ziua în care s-au descoperit proprietățile psihedelice ale LSD.
Despre efectele LSD, am povestit aici.
În 1947 Hoffman a început cercetarea substanței pe oameni. În anii 50, LSD a început să fie folosit în scop trapeutic, în terapia asistată cu substanțe. A fost începutul terapiei psihedelice. Până în 1965 s-au facut nenumărate cercetări pe LSD și alte substanțe psihedelice. S-au scris cărți și au avut loc întâlniri internaționale ale oamenilor de știință, ce au avut ca temă cercetarea psihedelicelor. LSD a fost folosit ca tratament de peste 40.000 oameni. [1]
Totuși, în 1968, guvernul Statelor Unite a declarat posesia de LSD ca fiind ilegală. Iar în anul 1970, LSD a fost declarat drog de gradul I – mai exact, guvernul a considerat că LSD are un mare potențial de consum abuziv, nefiind acceptat nici ca tratament medical.
În acest moment, LSD se află pe aceeași listă a drogurilor de gradul I. Însă cercetările efectuate de-a lungul timpului ne arată imensul său potențial terapeutic.
În perioada 1950-1970, s-au facut primele cercetări. LSD a fost folosit în tratarea persoanelor dependente și în îmbunătățirea vieții de zi cu zi a oamenilor. A fost folosit, alături de psihoterapie, în tratarea nevrozei. De efectele terapeutice ale LSD au beneficiat cel mai mult persoanele cu depresie majoră și cu anxietate generalizată, rezistente la tratamentul psihoterapeutic. Alte utilizări terapeutice ale LSD au indicat rezultate promițătoare în tratarea dependenței, tulburării obsesiv-compulsive, cefaleei cluster (în ciorchine), depresiei și a anxietății de sfârșit de viață.
A urmat perioada anilor 1970-1980, când cercetările substanțelor psihedelice au fost interzise.
Cercetări terapeutice recente
Cercetările au fost reluate în ani 1990, și continuă și în ziua de azi. O sinteză a acestor cercetări efectuate atât asupra LSD, cât și asupra ayahuasca și psilocibinei – alte două substanțe psihedelice, indică un lucru comun: substanțele halucinogene au rezultate remarcabile în terapia asistată pentru tratarea anxietății, despresiei și a tulburărilor de adicție. [2]
Un studiu din 2014 ne arată faptul că LSD, alături de psihoterapie, reduce considerabil anxietatea asociată cu evenimente care amenință propria viață – precum cancer. Efectele erau neschimbate la 12 luni de la tratament. Odată cu reducerea acestei anxietăți de moarte, s-a observant în mod evident îmbunătățirea calității vietii persoanei bolnave.
Adicția, și în mod special dependența de alcool, este o altă zona în care efectele terapeutice ale LSD se fac simțite. Un studiu din 2012, efectuat pe 536 persoane, a confirmat eficacitatea unei singure doze de LSD în tratarea dependenței de alcool. [3] Rezultatele acestui studiu indică o rată de success în tratarea alcoolismului de 81%-100%.
În anul 2016, un studiu efectuat în afara ultilizării strict terapeutice, a demonstrat că persoanele sănătoase au o mult mai bună perspectivă asupra vieții la 2 săptămâni după ce au consumat LSD.
În prezent, cercetarea psihedelică este în continuă dezvoltare. Din ce în ce mai multe personalități știintifice, din ce în ce mai multe organizații susțin cercetarea efectelor LSD asupra anxietății, depresiei, sinesteziei, a dizolvării ego-ului, a funcțiilor cognitive, creativitatii și, în general, a stării de bine. Cea mai recentă și avansată cercetare este cea efectuată cu susținerea Multidiciplinary Association for Psychedelic Substances: terapia asistată cu LSD.
[1] Henderson and Glass, “Introduction,” p. 3; Goodman and Gilman, p. 554.8
[2] dos Santos, R. G., Osório, F. L., Crippa, J. A. S., Riba, J., Zuardi, A. W., & Hallak, J. E. (2016). Antidepressive, anxiolytic, and antiaddictive effects of ayahuasca, psilocybin and lysergic acid diethylamide (LSD): a systematic review of clinical trials published in the last 25 years. Therapeutic Advances in Psychopharmacology, 2045125316638008.
[3] Krebs, T. S., & Johansen, P. al-Ørjan. (2012). Lysergic acid diethylamide (LSD) for alcoholism: meta-analysis of randomized controlled trials. Journal of Psychopharmacology, 26(7), 994–1002.